16 decembrie 2017

Book Review : Umberto Eco " Numele Trandafirului"

Una din capodoperele pe care o așteptăm să o citesc. Îmi doream demult să citesc de acest autor. Am început să citesc  Umberto Eco: "Numele Trandafirului". Am început să-mi placă această carte nu mă lasă să o dau  jos din mâini. Este o carte despre religie, filosofie şi oamenii.
În anul 1327, într-o mănăstire izolată de lume, călugării sunt pe cale de-a fi învinuiți de erezie. Singura lor speranță este ajutorul dat de faimos, franciscan, fratele Guglielmo. Când lucrurile pare să se limpezească între zidurile misterioasei abații, călugării încep să moară unul după altul. Ca să descopere asasinul, înțeleptul  călugăr, alături alături de ajutorul  său, Adso, se afundă ca un adevărat  detectiv în simboluri secrete şi manuscrise codificate şi aproape își pierde viața pe culoarele labirintice ale mănăstirii.
 Romanul  Numele trandafirului a fost tradus în peste 35 de limbi şi ecranizat de Jean-Jacques Annaud în 1986.
Romanul ma tras ca un magnet să-l citesc, nu am putut să-l las din mâna până nu am citit ultima pagina din el. 
Ideea cu Numele Trandafirului i-a venit autorului aproape la întâmplare şi i-a plăcut că trandafirul este o reprezentare simbolică atât de intensă în semnificații, încât nu i-a rămas aproape nici una; trandafirul mistic, ce-a trăit ce trăiesc trandafirii, războiul celor două roze, un trandafir e un trandafir, roza rozacrucienii, mulțumesc pentru minunații trandafirii.
Autorul înțelege că pentru a povesti trebuie înainte de toate să construiești o lume , pe cât posibil mobilată până în ultimele amănunte.
Primul an de lucru la roman a fost dedicat construirii lumii. Lungi registre cu toate cărţiile  care se puteau găsi într-o bibliotecă medievală. Liste cu nume şi fișe cu starea civilă pentru numeroase personaje, dintre care multe au fost mai târziu excluse din povestire. 
Autorul înțelege ca să inventezi libertatea, trebuie  să creezi constrângeri. În poezie, constrângerea poate să fie creată de picior de vers, de rimă, de ceea contemporanii au numit respirație după ureche... În narațiune, constrângerea e dată de lumea pe care o sprijină. Şi acest lucru nu are legătură cu realismul. Se poate construi o lume în întregime  ireală.
O altă poveste care mi-a plăcut la Umberto Eco, este povestea frumoasă cea a labirintului . Toate labirinturile pe care le cunoaștem, şi aveam în mână frumosul  studiului al lui Santarcangeli, erau labirinturi în aer liber. Puteau să fie destul de complicate şi pline  de circumvoluțiuni. Dar autorul avea nevoie de un labirint interior, iar dacă labirintul era pre complicat,  cu multe coridoare  şi săli interioare, n-ar beneficiat de o aerisire suficientă. Şi o bună aerisire era necesară pentru ca să alimenteze incendiul.
Este un roman metafizic şi filosofic, romanul poliţist, istoric. Este un roman care m-a făcut să întorc paginile fără contenire.
Aş recomanda acestă cititorilor tuturor vârstelor. Este un roman de nota 10.


25 septembrie 2017

Durere

Îmi este rău de tot.
Mă doare tot corpul 
Că nu pot să respir
Nu ştiam că durerea e aşa de tare
Îţi fârtică totul corpul
Te lasă fără glas, fără putere
Vrei să dispari sau să mori
Ca să nu simţi durere
Şi ea să dispară odată cu tine.

24 septembrie 2017

Book Review: Mark Twain "Adventures of Huckleberry Finn and Adventures of Tom Sawyer ."

După multă vreme nu am citit o carte cap-coadă. Şi nu oricare carte, doar o carte care ar trebui să fie citită în adolescenţă, când eşti tânăr şi copil. Poate această carte te-ar fi captat mai mult atunci când eşti adult. Sincer vorbind această carte ma captat mai mult când am citit-o în rusă. Pentru prima dată, după mulţi ani, am citit în rusă. Pentru mine a fost o provocare şi perseverenţă să o citesc şi să o duc până la capat. 
Cartea conţine două romane foarte interesante, plină de mister, aventură, intrigă,umor, crimă, violenţă, răzbunare, dreptate, libertate, în căutare de comori,curaj, prietenie dintre doi prieteni Tom şi Huckleberry,
aventurile lui Toma Sawyer şi Aventurile lui Huckleberry Finn.
Copilul sărac şi orfan Tom Sawyer este crescut împreună cu fratele său vitreg Sid şi verişoara Mary de mătuşa Polly în satul american"St. Petersburg"de pe malul fluviului Mississipi, denumire fictivă a oraşului natal al autorului Hannibal, Missouri. În roman apare şi Huckleberry Finn, un  prieten de-al lui Tom, sclavul negru Jim, precum  şi Joe Indianul, un răfăcător căutat de autorităţi.
Sid, un copil model, îi pârăşte la fiecare ocazie pe fratele său neastâmpărat Tom. Acesta chiuleşte de la şoală, ducându-se la scăldat, se bate cu alţi copii şi se împrieteneşte cu Huckleberry Finn, un vagabond al cărui tată este un beţiv. Tom în peripeţiile sale este în căutare de comori. Cu această ocazie este martorul unei crime comise în cimitir. În cele din urmă Tom îl descoperă pe Joe Indianul într-o peşteră. Cu ajutorul lui răufăcătorul este prins de autorităţi, iar Tom este sărbătorit ca un erou.
Autorul prezintă, înţelegere şi umor, aventurile personajului său principal, o povestire care îl face pe cititor să-şi reamintească de zilele fericite şi fără griji ale copilările sale.

În cel de-al doilea roman Aventurile lui Huckleberry Finn, eroul principal al romanului este un băiat pe nume Huckleberry Finn care trăieşte în târguşorul american imaginar St Petersburg Missouri, situat pe râul Mississippi, care duce o viaţă de hoinar, până când o văduvă îl ia să îl educe şi să îl înveţe carte. Dar când prinsese şi el puţin gustul modului de viaţă, apare tatăl său care îl răpeşte pe o insulă a râului, dorind să îl dezveţe cu forţa de bunele maniere proaspăt învăţate.
Huck evadează de acolo, înscenând totul ca şi cum ar fi fost omorât. El fuge pe o altă insulă unde se întâlneşte cu un negru fugar pe nume Jim ca sclav unui fermier, unchiul personajului Tom Sawyer. Huck fuge şi, împreună cu Tom , îl eliberează pe Jim în stil eroic. Tom dăruindu-i lui Jim patruzeci de dolari, iar Jim fiind  foarte mulţumit şi spunând că semnul că va fi iar bogat s-a împlinit plănuid să fugă cu toţi în Teritoriul Indian. Huck Finn află şi că tatăl lui era mortul din casa care plutea pe Mississippi.









Metamorfozare


5 septembrie 2017

Cum poţi să deveni un faimos bloger celebru

În 2010 am conceput primul meu blog. De atunci am devenit pentru prima dată un blogger începător. De atunci şi până acum am publicat multe articole, unele din ele bune, altele mai puţin bune. Dar visul meu era să devin un blogger bun, profesionist, să scriu articole bune şi puternice. Să spun ceva să-mi expun părerea şi să vin cu argumente solide, din păcate până acum nu am făcut-o. Din păcate nimeni nu ma învăţat să devin bloger bun şi să scriu articole bune. De una singură am început să public articole. 
Am căutat pe site-uri de specialitate cum să începi să faci din blogul tău un blog mai bun. Mi-a dat mult curaj şi încredere să-l fac mai bun, faimos şi celebru.
După părerea mea, un blogger trebuie să fie perseverent, să aibă încredere, forţă şi putere de creaţie, şi în special să muncească mult să se informeze şi să scrie mult, să nu se oprească deloc. 
 Pentru a deveni un faimos blogger celebru sunt 2 metode interesante care le poţi urma.

Am înţeles un lucru după ce am citit multe articole de specialite că nu trebuie să te grăbeşti. A scrie ceva de calitate necisită timp, deoarece calitatea este rezultatul direct al timpului şi a efortului depus pentru dezvoltarea ideilor.
Va trebui să încerc să organizez logic textul şi să ai o exprimare clară.
Trebui să menţii o atitudine pozitive atât supra textului cât şi a scriitor. Trebuien să ştii cum să îţi controlezi emoţiile negative atunci când pe parcurs apare frustrarea.
Trebuie să alegem subiecte relizabile.
Dacă eşti la început nu trebuie să te superi dacă ceva nu-ţi iese din prima. Dar nu vrei să înveţi ceva peste noapte, aşa că nu te aştepta ta miracole din prima.

Mulţumesc dragilor mei cititori pemtru vizita voastră pe blogul meu!!
Sper să nu vă dezămăgesc şi am să vă încât cu articole bune de azi înainte!!

24 mai 2017

Lecție de viață!

Îi mulțumesc Lui Bunul Dumnezeu pt cine sunt Eu, pt greșelile mele pe care le fac zi de zi, pt frumusețea interioara, pt un dar frumos  pe care mi la dat aceasta este intuiția, pt zâmbetul meu care aduce bucurie și pt lecțiile pe care trebuie sa le învăț zi de zi și pt un lucru cel mai important pt experiențe nedescrise. Iubesc călătorie  prin viață.  Te iubesc Doamne pt ceea ce sunt. Pentru familia mea pentru tot!! Iti multumesc pentru tot!!
M-am gandit enorm de mult sa scriu sa incep sa scriu despre mine despre viata mea!! Nu am ce ascunde si am de spus. Stiu textele mele vor parea banele, ridicole sau grotesti cu greseli de exprimare, dar invat sa scriu. Asta ma face fericita zi de zi, sa scriu sa public sa citesc.

14 mai 2017

O amintire cea a fost odată!!

În liniştea serii privesc cerul înstelat,
după ploaie rece de luna mai,
Mi-a aduc aminte de Tine cu mare drag,
eşti tare departe de mine,
zâmbetul tău îmi produce un fior
cald şi plin de emoţii ce nu voi putea uita niciodată,
că ai fost în viaţa mea,
te-am căutat cu privirea, dar tu nu mai erai deja,
îmi aduc aminte cu mare drag de Tine.


25 ianuarie 2017

Book Review: The Pearl by John Steinbeck

This is a story about Kino, his wife Juana and their baby Coyotito. Kino was a poor Mexican-Indian. He made his money by fishing for pearls- valuable stones found inside the shell of oysters. Kino's life was poor and simple until  he found the largest pearl in the world. He thought that the pearl would bring happiness to his family. But instead of happiness, the pearl brought fear and danger.