31 mai 2011

Contra raţiunii de stat liberale de Ovidiu Hurduzeu

Contra raţiunii de stat liberale

de Ovidiu Hurduzeu


Într-un eseu publicat în revista conservatoare First Principles, filozoful polonez Ryszard Legutko constata că „primul lucru care li s-a spus est-europenilor, sau şi l-au spus ei înşişi, atunci când s-au eliberat de sub hegemonia sovietică, a fost să urmeze calea liberală. Ce însemna «calea liberală» nu era clar. Era însă clar că o respingere deschisă a acestei recomandări, chiar şi rostită în şoaptă, sau o înlocuire deliberată a cuvântului «liberal» cu «non-liberal» ar fi provocat neplăcere în cadrul instituţiilor internaţionale şi în opinia publică internaţională“1 .
Filozoful polonez remarca un fenomen greu sesizabil la începutul anilor ’90 dar evident în zilele noastre. După prăbuşirea comunismului, liberalismul, sub diversele sale întruchipări, de la neoliberalism şi neoconservatorism la libertarianismul „austriac“ şi la noua stângă social-democrată, a continuat în Estul Europei practica ingineriilor sociale.
În România, prin subvenţiile acordate de către statul capitulard sau de către ONG-uri şi think-tank-uri occidentale, pe soclul gol al statuilor lui Marx şi Lenin s-au cocoţat Hayek, Mises, Friedman & Co. În locul marxismului, a fost instalat liberalismul, care s-a autointitulat campionul de necontestat al libertăţii persoanei, al democraţiei şi al statului de drept. Fără nici un fel de legitimitate democratică, „homo liberalis“ a fost propus drept model de urmat pentru toţi cetăţenii din Estul Europei. Puţini, la acea vreme, şi-au dat seama că „homo liberalis“ era, de fapt, „omul nou“ într-o versiune adaptată economiei de piaţă.
În ciuda dezastrului pe care l-a creat în ultimii douăzeci de ani, liberalismul îşi arogă încă rolul de mare arhitect al societăţii româneşti. Împotriva tradiţiilor şi firii poporului român, ar vrea să reconstruiască România după tiparele unei noi utopii. Ceea ce ni se propune sub masca libertăţii nu-i altceva decât o altă „tehnică“ de înrobire economică şi decreştinare. „Este un imperativ al modernităţii, ni s-a spus, să îmbrăţişăm sistemul liberal şi să respingem ceea ce nu este liberal. Oricine gândeşte altfel trebuie să fie aruncat la lada de gunoi a istoriei. În nici un alt loc nu devine mai palpabil acest imperativ decât în Europa de Est. Aproape imediat după căderea vechiului regim comunist – ai cărui ideologi credeau de asemeni în mersul inexorabil al istoriei – popoarelor din Estul Europei li s-a spus că, pentru a deveni societăţi libere, trebuie să se conformeze unui singur model politic. Pentru a fi libere, trebuie să se supună tutelei liberale. Erau excluse, fiind considerate nonsensuri, experimentele, acţiunile de tip «încercare şi eroare», lecţiile provenite din propriile experienţe istorice sau tradiţii. Şcolile, universităţile, mass media, familiile – toate trebuia să devină liberale. Şi asta nu însemna să-şi folosească în mod creator libertatea, inteligenţa şi experienţa, ci să urmeze un tipar obligatoriu astăzi şi cu atât mai obligatoriu mâine“2 .
Românii şi est-europenii au luat drept „libertate“ tehnicile de guvernare (neo)liberală al căror scop era înlocuirea comunismului, a unui regim ineficient de înrobire, printr-un regim modern şi suplu de servitute voluntară (în sensul lui Étienne de la Boétie3 ). Nu şi-au dat seama că liberalismul nu le propunea un regim al libertăţii ci o nouă formă de raţionalitate globală: „libertatea“, devenită parte a raţiunii de stat, este fabricată pentru a fi imediat instrumentalizată în scopul remodelării întregii societăţi. Liberalismul nu acceptă libertatea pur şi simplu, ci o produce în chip de mecanism regulator al comportamentului. Putem afirma fără ezitare că (neo)liberalismul este o continuare a comunismului întrucât ambele prelungesc la raison d’État în afara sferei etatiste. Diferenţa este dată de metodele diferite de instrumentalizare a realităţii. Deşi raţiunea de stat liberală atinge aproape toate conduitele produse la nivel social, ea nu acţionează în chip de sistem coercitiv direct. Spre deosebire de tehnicile de guvernare comuniste, cele liberale evită pe cât posibil intervenţionismul, preferă să creeze într-o manieră „kantiană“ condiţiile ingineriilor sociale, culturale şi economice (în mod evident, aceste inginerii nu sunt recunoscute ca atare, liberalii le consideră doar un „cadru liber“ în care oamenii pot acţiona, gândi şi crea. Este vorba însă de libertatea „grădinii zoologice“ pe care am analizat-o în cartea Sclavii fericiţi).
Prin faptul că-şi arogă dorinţa „modestă“ de a acţiona asupra contextului şi nu asupra conţinuturilor, liberalismul încearcă să plaseze la raison d’État pe o poziţie de „neutralitate“ ideologică. „Liberalii – observă Legutko – se plasează totdeauna pe o poziţie mai înaltă decât interlocutorii lor şi de pe această poziţie au dorinţa irezistibilă de a domina […] În primul rând, fără să ceară permisiunea nimănui şi fără ca această permisiune să le fi fost acordată, şi-au asumat rolul de reformatori ai societăţii; vor totdeauna să domine jucând rolul de gardieni ai întregului sistem social şi judecători în cadrul sferei legislative a sistemului. În al doilea rând, îşi declară «neutralitatea» în privinţa soluţiilor concrete şi a deciziilor din sistem, dar această «neutralitate» este imposibil de păstrat, nu poţi să organizezi totul şi în acelaşi timp să pretinzi că eviţi impuneri de substanţă în anumite cazuri specifice.“
„Homo liberalis“ nu s-ar fi plasat pe o poziţie hegemonică daca nu ar fi acţionat în virtutea, şi nicidecum împotriva (aşa cum pretind libertarienii şi susţinătorii liberali ai lui „small government“) raţiunii de stat. Ce înseamnă însă „raţiunea de stat“?
Dintre multiple definiţii, cea mai potrivită pentru analiza noastră mi se pare definiţia dată de Michel Foucault: „Raţiunea de stat identifică ceea ce este suficient şi necesar pentru stat ca să existe şi să-şi menţină integritatea“. Este o tehnică şi voinţă de eficientizare a „guvernabilităţii“, exprimând, în cazul neoliberalismului, voinţa raţiunii comerciale aflate în faza împlinirii sale neînfrânate.
Prelungindu-se în afara câmpului tradiţional de acţiune a statului, într-o exterioritate socială, economică şi tehnică, la raison d’État a neoliberalismului se dezvoltă într-o structură reticulară, duală şi ambivalentă. Se manifestă simultan în chip ocult şi în mod spectacular. Altfel spus, există o latura obscură, secretă, nemărturisită a exerciţiului puterii neoliberale şi o altă latura spectaculară, care promovează „spectacolul difuz“ (în sensul lui Debord) printr-o reţea de forme echivalente dar aparent concurenţiale (de pildă, falsa diversitate din cadrul multiculturalismului, ciorovăiala dintre diferitele fracţiuni neoliberale în cadrul unei false înfruntări dintre stânga şi dreapta, „competiţia“ dintre marile unităţi monopoliste şi centre financiare).
Prin mecanismele sale oculte, liberalismul concentrează puterea şi reface centrul; prin latura să spectaculară, deschisă, puterea devine difuză, consensuală, soft (moderată). Când liberalismul perorează pe marginea separării de orice ideologie clară şi orice adevăruri tari, când laudă virtuţile „statului minimal“ şi denunţă pericolul statului autoritar (naţionalist) el nu face decât să lanseze perdele de fum pentru a ascunde adevăratele sale intenţii: colonizarea periferiilor şi a oricărei forme de contestare.
În cuvintele lui Ryszard Legutko: „Liberalii pot avea opinii divergente despre libertăţile economice şi rolul guvernului dar sunt uniţi în convingerea lor că subţirimea convingerilor antropologice, morale şi metafizice este condiţia de bază a asigurării libertăţii şi păcii. Ei presupun că oricine sprijină şi întăreşte astfel de convingeri generează conflicte ideologice şi subminează cooperarea paşnică, deschizând uşa către discriminarea nedreaptă. Poţi să ai astăzi convingeri non-liberale sau chiar anti-liberale fără să fii, în cel mai bun caz, luat în batjocură, şi, în cel mai rău caz, să fii considerat un apărător periculos al autoritarismului? [...] Eu unul cred că identificarea liberalismului cu libertatea, o identificare caracteristică timpurilor moderne, este în mare parte nefondată“.
Subjugată raţiunii comerciale, raţiunea de stat liberală nu admite decât adevăruri subţiri precum platitudinile drepturilor omului, relativismului axiologic şi ale „corectitudinii politice“. Totul trebuie aplatizat într-o economie a schimburilor echivalente care funcţionează pe baza conjugării secretului şi transparenţei. „Se poate păstra numele (al berii, al vitei, al filozofului) atunci când lucrul a fost schimbat în secret. Se poate schimba numele atunci când lucrul a fost continuat în mod secret.“ 4 Societatea cipurilor şi a supravegherii face casă bună cu spaţiul fascinant al vizibilităţii maxime (vezi star-system-ul).
Mişcarea de concentrare a capitalurilor, a producţiei şi distribuţiei, stimulată de „dereglementările“ neoliberale, a impus peste tot în lume formarea de legături de tip mafiot şi clientelar, de dependenţă şi protecţie. Liberalii tot vorbesc despre statul de drept – expresia a fost popularizata mai întâi în Italia, la începutul anilor ’70! – întrucât statul de drept nu mai este decât o componentă neglijabilă a sistemului democratic: „De fiecare dată când se încearcă să se explice ceva opunând Mafia statului se comite o greşeală: ele nu sunt niciodată în rivalitate… Mafia nu este străină în această lume, ci se simte în ea ca acasă… ea domneşte, de fapt, ca model (sublinierea lui Debord) al tuturor întreprinderilor avansate“5 .
Nu putem să-i negăm neoliberalismului puterea de atracţie. În Europa de Est s-a răspândit ca un incendiu pe care încerci să-l stingi alimentându-l cu benzină. Extinderea raţiunii de stat liberale s-a făcut în baza „adevărului“ stabilit de economia de piaţă, în care „economia de piaţă“ este un concept ideologic stabilit după jaloanele libertarienilor „austrieci“ (Mises, Rothbard), ale economiştilor „Şcolii de la Chicago“, ale neoconservatorilor şi internaţionaliştilor „noii stângi“. Spre deosebire de liberalii tradiţionali, care credeau în natura spontană a pieţei, neoliberalii consideră că piaţa este o „construcţie“. Pentru a funcţiona „liber“ ea trebuie atent proiectată, monitorizată şi protejată. Îi revine raţiunii de stat sarcina de a reglementa condiţiile şi cadrul bunei sale funcţionări, un cadru care cuprinde acum toată societatea. Valori şi instituţii care în mod tradiţional au avut prea puţin de-a face cu economia de piaţă sunt acum atacate în numele „adevărului economic“. De pildă, ortodoxia este dezavuată întrucât Mântuitorul nu urmează logica mărfii, nu poate fi introdus într-un circuit generalizat de echivalenţe (de aici, preferinţa liberalilor pentru ecumenism, în care religiile sunt interşanjabile); statul naţional, cu valorile lui „identitare“ (eroi, martiri, memorie), este socotit perimat fiindcă se opune mişcărilor de deteritorializare a capitalului şi forţei de muncă etc. „Economia de piaţă“ neoliberală devine astfel un principiu regulator al vieţii întregii societăţi.
În noua arhitectură a Europei, România trebuia să devină nu atât o economie de piaţă, cât o societate de piaţă. Aceasta înseamnă că obiectul principal al acţiunii raţiunii de stat trebuia să se concentreze asupra reformulării relaţiilor sociale şi a comportamentului individual după tiparele raţiunii comerciale şi ale întreprinderii moderne. Economia înlocuieşte ideologia – sau mai bine zis se transformă ea însăşi într-o putere ideologică – ca principal factor de legitimizare a puterii politice. În numele economiei, statul poate dicta cine suntem, care sunt nevoile şi valorile noastre, cum ar trebui să fim în cinci, în zece sau cincizeci de ani.
Întrebarea este cum reuşeşte economia modernă să exercite o asemenea putere şi fascinaţie asupra noastră încât ne face să acceptam regimul de servitute şi minciuna unei „societăţi de piaţă“ neoliberale. Nu suntem oare conştienţi de latura ocultă a raţiunii de stat? De spectacolul mediatic din jurul nostru? De valorile anticreştine, unele de-a dreptul satanice, care ni se propun? De mascarada unei justiţii sociale? De o ordine care privilegiază bogaţii şi promovează pe faţă „terminarea“ fizică a săracilor şi epuizarea psihică şi economică a claselor de mijloc?
Luciditatea noastră, oricât de pătrunzătoare ar fi, se întunecă în faţa iluziei „îmbunătăţirii nivelului de trai“. Suntem cooptaţi de sistem, cooperăm cu structurile raţiunii de stat care, în schimbul cooperării noastre, ne promit mereu „un ritm înalt de dezvoltare“, salarii la nivel de UE, autostrăzi, cariere prestigioase, dacă nu pentru noi, cel puţin pentru copiii şi nepoţii noştri. Suntem cooptaţi de sistem fiindcă, de fapt, urmăm şi noi aceeaşi logică utilitară a „animalului economic“ întruchipat de neoliberalism.
Economia a devenit marea religie a lumii secularizate. Adevărul economic este singurul de care ţinem cont, binele promis (prosperitatea materială), singurul care contează. Sacrificiul pe care tinerii de azi îl fac pentru o „carieră profesională“ într-o corporaţie este de-a dreptul jertfelnic într-un sens religios inversat. Mai este de mirare că raţiunea de stat a luat în grija sa mântuirea noastră materială, că ne administrează iluziile pentru o viaţă mai bună?
Sintagma „o viaţă mai bună“ s-a golit din ce în ce mai mult de conţinut. Odinioară însemna o viaţă trăită întru Hristos. Acum nu mai înseamnă decât măruntele noastre dorinţe instrumentalizate de sistem: să stai la televizor şi să urmăreşti meciurile din „Cupa Cupelor“; să-ţi doreşti un concediu în insule. Sau, pur şi simplu, să mai rezişti încă o iarnă. Vrem „o viaţă mai bună“ fără să avem în vedere un scop mai înalt, un ideal, fără să înţelegem care este menirea noastră adevărată pe pământ. Bogaţi sau săraci, vrem „o viaţă mai bună“ în acelaşi mod în care am vrut să urmăm „calea liberală“ sau să devenim „membri UE“.
Soluţia radicală ar fi să-l extirpăm pe „homo liberalis“ din sufletele noastre creştine. Prin rugăciune dar şi prin participare activă în viaţa polis-ului. Daca neoliberalii au folosit raţiunea de stat pentru a impune în România o ordine etatist-mafiotă, să avem curajul să le dăm o replică pe măsură. Să restaurăm ordinea creştin-ortodoxă ca premisă a renaşterii României de mâine! Să nu uităm că Mântuitorul a răsturnat mesele în templu.
În ultimă instanţă, „o viata mai bună“ într-un univers secularizat nu înseamnă decât sclavie voluntară. Este opiul liberalismului cu care ne ameţim de douăzeci de ani. Ne-am slăbănogit atât de mult în credinţă încât manifestarea unei rezistenţe creştine active în spaţiul public ne sperie de-a dreptul. Ca nu cumva să supărăm raţiunea de stat liberală, rămânem mereu în defensivă, dând de înţeles că, deşi mulţi, vom ţine mereu capul plecat. Până când?
Să nu uităm că timpurile s-au schimbat. În Anglia, sharia este acceptată de sistemul legislativ englez. Într-o carte recentă, prefaţată de economistul şi teologul distributist John Médaille6 , scriitorul şi avocatul catolic Christopher A. Ferrara propune recreştinarea spaţiului public: „Adevărata libertate înseamnă să recuperăm (taking back) pentru Hristos piaţa publică, abolind marea ficţiune liberală şi libertariană a unui spaţiu secular, inclusiv o piaţă «liberă» considerată în afara legilor eliberatoare din Scripturi“. Nici Medaille, nici Ferrara nu sunt creştini fundamentalişti ci gânditori din mainstream care exprimă sentimentele multor catolici din SUA.
Cu atât mai mult ortodocşii români, care se bucură de darul dreptei credinţe, al tradiţiei sfinţilor şi martirilor noştri, trebuie să spună „stop“ secularizării şi îngerului ei păzitor, raţiunea de stat liberală. Să nu mai facem plecăciuni în loc de mătănii.

Note
1„What’s Wrong with Liberalism?“, în First Principles, 15.O5.2008, p. 4.
2Idem, ibid.
3Étienne de la Boétie, în De la servitude volontaire (1549): „Chose vraiment surprenante! C’est de voir des millions et des millions d’hommes, misérablement asservis, et soumis tête baissée, à un joug déplorable, non qu’ils y sont contraints par une force majeure, mais parce qu’ils sont fascinés“.
4Guy Debord, Societatea spectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, EST-Samuel Tastet Editeur, 2001, p. 192.
5Idem, p. 217.
6„The Church and the Libertarian“, în The Remnant Press, Minnessota, p. 279.

 Preluat de pe blogul :http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com

  Comentariu: Am citit acest articol dintr-un ziar local de la noi, nu dau nume pentru ca nu mai conteaza pentru ca pe urma l-am cautat pe blogul A trieia forta romania profunda, m-am gandit sal postez si la mine pe blog pentru ca mi-a placut si este foarte adevarat ce zice filosoful polonez.

 Cand am preluat acest articol de pe blog mam gandit la Statul nostru, fiecare ce intelege prin libertate si democratie si respect fata de celalalt. Daca esti liber nu inseamna ca nu trebuie sa respecti legile unui stat si pe cetateni sai, pe sine insusi dar ai liber arbitu sa fi liber in deciziile personale si tara ta, in schimbare spre bine pentru tine si poporul tau. Si in afara de cetatean ma refer si la politiceni care conduc un stat sau o tara,sa fiu mai responasabili, si dornici sa schimbe in spre bine statul pe care il conduc. Mai avem nostalgia, perioadei comuniste cand am avut de toate, in magazine, de lucru, salariu la timp si alte beneficii regimului comunist, dar nu am avut libertatea de a lege ce vrem si ce simtim noi, respect, demnitate si dorinta de a ne schimba ca popor si sa luptam pentru binele neamului si societati in care traim noi, asa cum  au facut cei mai mari carturari si luptatori ai neamului nostru Romanesc, Stefan Cel Mare, Vlad Tepes, Mihai Vivteazu si Alexandru Ioan Cuza. Sa fim si noi asa, sa nu fim lasi, slabi manipulati si influitabili, sa fim luptatori si puternici, sa ne luptam pentru credinta, libertate si drepturile noastre.
Sa renutam la perioada comunista si sa mergem inainte pentru un trai mai bun si schimbare mai buna a gandiri si a mentalitatii noastre.

28 mai 2011

Jurnalul Atelierul "Vlad Ioviţă"

 La atelierul de 28 mai 2011, a avut loc Biblioteca Municipala Hadeu. La sedinta de azi, am ajuns mai devreme m-am intalnit cu Elena pe drum. Si am mers amandoua  in spre bilbioteca. Nu mai era nimeni, am stat cateva minute singure si vorbeam, apare intre timp si Dudu cu niste ziare in mana de literatura. A venit cu o sugestie sa facem un exercitiu. Am luat o poezia lui Adrian Popescu "Cuibul". Intre timp venise si ceilalti, Victoria, Mugur Grosu, Carolina si Moni Stanila, Natalia Graur si Arici.
Ne-a pus sa scriem cate o parodie dupa poezia Cuibul. Dupa ce am citit de doua ori poezia nu am inteles-o deloc dar nici nu mi-a placut deloc. Nu am avut deloc inspiratie, am scris  niste poezie deloc bune care deloc nu mi-a placut ce am scris. Nici cei care mau ascultat nu le-au placut poezia, ceilalti au scris poeziile reusite si chiar bune decat a mea. Dar asta nu ma demoralizat deloc aceasta veste ca nu am scris chiar bine poezia. Eu stiu ca candva voi scrie texte reusite ca cel de azi. Sunt optimista si foarte increzatoare in propriile mele forte.Fiecare din colegii sau dus sa posteze poeziile lor pe blogul Vlad Iovita, pe al meu nu lam postat nici pe blogul meu si nici pe al lui Vlad Iovita din motivul ca nu era cel mai reusit.
Am vb si despre alte poezii din presa de literatura din Romania, a fost discutie libera si interesanta, una chiar mie mi-a placut foarte mult.
Am trecut, cand Moni a inceput sa descefreze poezia lui Popescu Adrian, ca este o poezie religioasa, are o strctura bine defenita cu multe simboluri si teme interesante. A fost un atelier interesant. Eu insa am fost fara dispozitie si cu gandul in alta parte.
La sfarsit, Dudu ne-a invitat la un ceai si o cafea dupa preferintele fiecarui, la barul de langa statia de troleu. Pe drum ne-am intalnit cu Nina si Valerian, ce au venit din excrusie la Tapova. Ne-am indreptat in spre localul propus. Acol fiecare au discuta in functie de tema alasa impreuna in grupuletele lor. Insa Eu am fost preocupata cu altceva care trebuie sa fac pana luni. Si eram stresata si panicata si ingrijorata ca nu voi finaliza ce mi-am propus sa fac. Dar trebuie sa fac, pentru ca mam grabit acasa sa fac cat mai repede lucru meu. A fost o seara minunata si interesanta cu teme de discutie foarte amuzante.

27 mai 2011

Cenaclul Republica


Azi, 27 mai 2011, la ora 18.30 a inceput pentru prima data Cenaclul Republica, moderator Moni Stanila si Sandu Vaculovski, la avut ca invitat pe Mugur Grosu din Romania. Cenaclul ne-a adunat pe toti la Biblioteca Nationala Vasile Alecsandri in aer liber in jurul mesei rotunde, cu un ceai si cafea calda. Afara batea un vant rece dar lectura tinerilor scritori ne incalzea pe toti.

Moni a deschis cenaclul prezentand de unde vine denumirea Republica si pe urma a fost deschis de Directorul Biblioteci si sa trecut la citirea poezie a fiecarui prezenti acolo.
Ca dupa aceea a luat cuvantul sa citeasca Mugur Grosu din Cartea " Haltere cu Zurgali". Si la sfarsit cine a vrut sa-l intrebere pe invitatul nostru din Romania. A fost un cenaclu interesant pentru cei preazenti.
Dupa finalizarea cenaclului, Dudu ne-a invitata la un spectacol ce a fost scris scenariu de Dudu si actori sunt din Botosani, a fost un spectacol senzational si interesant, cu multa ironie si distractie ca ne-a veselit pe toti cei prezenti in sala de spectacole. A meritat iesirea asta la un eveniment cultural.














26 mai 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă& Cenaclul Condur

 Pe data 25 mai 2011, a avut loc la ora 14:00, o şedinţă deosebită cu invitaţii deosebiţi de la Bălţi. Atelierul Vlad Ioviţă i-a primit cu braţele deschise, cu o vorbă de încurajare, cu ceai şi cu cafea. La întâlnirea noastră au venit Moni Stănilă, Aurelia Borzin şi tatăl meu. Cenaclul Condur de la Bălţi au fost Virgil Botnaru, Marina, şi Victor. Au citit din propriile creaţii, proză şi poezie.
Ne-am strâns într-un cerc restrîns pentru ai asculta  pe cei de la Bălţi şi pentru a critică textele lor.
I-am simţit emoţionaţi şi încordaţi pe musafiri noştri. Dar după citirea textelor sau mai relaxat şi nu i-am mai simţit încordaţi.
Am ascultat cu mare plăcere textele lor.. Nu ştiam ce să spun, dacă mă întreabă Dumitru Crudu. Ca o idee să mi fac, proza Marianei mi s-a părut interesantă, dar îi lipsea ceva, nu ştiu ce, dar ştiu un lucru acţiune şi tensiune trebuie să fie în text ca să nu te plictiseşti de ea.
Însă la nivel de stilistică era curat şi acurateţie. Îl citez pe Dumitru Crudu, "Marina este o prozatoare talentată".
Textele scriitorilor invitaţii au stiluri diferite. Virgil este mai aproape de cotidian. Însă Victor mai aproape de univers, încearcă să mai aproape de tot să cunoască mai bine lumea în care trăieşte.
La sfârşit Dumitru Crudu ne-a invitat la un ceai la locul unde ai mai fost noi. Ne-am simţit bine împreuna, am vorbit despre lucruri interesante.





23 mai 2011

Impresii si intamplari interesante la Zilele Literaturii Romane la Chisinau

De pe 18 mai 2011 pana 20 mai 2011, a inceput Zilele Literaturii Romane, Editia  a 2 a., la Chisinau si Balti.
In prima zi, s-a tinut la Balti au fost invitati Emil Brumaru,Ion Muresan, Arcadie Suceveanu, Maria Sleahtitchi.
Zilele Literaturii Romane a cuprins conferinte, lecturi publice, dezbateri si spectacole.
Am fost a doua zi, la Libraria din Centru unde sa inceput la ora 17. Invitati erau Emil Brumaru si Ion Muresan.
Emil Brumaru a prezentat o serie de poezie a citit in fata cititorului si ne-a povestit despre viata lui interesanta, despre experienta lui ca doctor la Dolhasca si despre pesica lui. Ce a facut interesanta atmosfera in librarie
 Domnul Muresan ne-a prezinta si  a citit din Cartea Alcool recenta publicata la editura Charmides. Ne-a citit din cartea lui cateva poezii interesante si amuzante in acelasi timp. Dupa lecturarea si intalnirea autorilor ne-am dus la ne-am dus cu toti cei prezenti la Club Kira's, ambiata era foarte placuta si interesanta. Mie una mi-a placut stilul clubului. Avea o personalite anume. Au fost invitati: Val Butnaru, Radu Pavel Gheo, Nicolae Popa, Cristian Teodorescu. Moderatorul a fost Mircea.V. Ciobanu. Tema discutiei a fost " Proza noua: Spectacolul vietii ori spectacolul textului?" A fost o tema de discutiei foarte interesanta si foarte multe lucruri sau discutat in aceea seara. Fetele de langa mine sau simti foarte bine.(Ecaterina si Carolina).
La sfarsitul serei ne-am relaxat si ne-am simti bine cu un spectacol-lectura de actorul Victor Rebengiuc cu Legenda Marelui Inchizitor, dupa Fratii Karamazov de F.M Dostoievski. A fost seara interesanta si m-am simtit bine ca am iesit din casa sa vad un spectol-lecuta de Victor Rebengiuc. Dupa ce am iesit de la spectacol, impreuna cu Nina ne-am indreptat spre casa si cand colo ne iese in calea noastra Actorul Victor Rebegiuc. Nina ii imultumeste pentru spectacolul oferit si la rugat sa mai vina pe la noi. Si in schimb a primit un buchet mare de tradafiri albi de la actor. Nina mi-a dat si mie un trandafir.
Seara a fost frumoasa si obositoare. Dar a meritat efortul de iesi din casa si de a privi un spectacol interesant.
 A doua zi, a urmat un alt eveniment unde am fost invitati cei de la Vlad Iovita, a fost Lansarea Carti a Augstinei Siman, ce a avut loc la Biblioteca Hasdeu. Am intarziat, nu era nimeni doar Felicia de la noi inca nu venise nimeni. La lansare venisera invitati din partea Augustinei. A avut ca invitati pe Mihai Cimpoi, Editorul si o alta personalitate pe care nu o retin mai exact. Au fost adresate numai cuvinte de lauda la adresa scritoarei. Augstina ne-a citit un fragment preferat din cartea ei. Pe scaun ne-a lasat un mesaj interesant pentru fiecare, dar mesajul era aceeasi pentru toti. Venisera si alti colegii de la noi mai tarziu. A urmat si autografele din partea scritoatrei.
Dupa aceea ne-a invitat sa servim cate un pahar de sampanie pentru sarbatorita sa inchinam.
A fost o atmosfera foarte placuta.
La sfarsit noi cei ramasi am plecat la Libraria din Centru. Au fost invitati sa citeasca  Cristian Teodorescu cu  Cartea  - Medgidia, orasul de apoi,  Editura : Cartea Romaneasca anul 2009 ( Premiul pentru Proza  al USR). A urmat Ion Vianu cu Amor  intelectualis (Cartea Anului 2009). Amandoi autori citesc din fragmentele preferate. Urmand ca fiecare sa le puna intrebari autorilor.
La sfarsit ne-am dus la Clubul Kira's peentru ultimele lecturi si dezbateri si spectacol muzical din aceea seara. 
Tema serii a fost: Pofesia : Autor dramatic.4 experiente. Invitati au fost: Constantin Cheianu, Mihai Fusu, Bogdan Georgescu, Alina Nelega. Moderator Andreea Dumitru. A fost o seara interesant si relaxanta. Felicia, Carolina, Ecatrina toata seara au scris poezii pe servitelele de la Kiras"s club, a fost inspiratie pentru ele de a scrie poezii. Eu am fost cea care le-a sustinut moral si le-a adunat capodoperele lor, pentru a le aduce la sedinta ori pentru miercuri sau sambata pentru ultima sedinta.
Spre inchierea evenimentului cultural, Mihai Fusu si Dorel Burlacu de la Trigon ne-a prezentat si ne-a incatat cu un spectacol muzical cu tema: RASSM- Poezia Anvagardist - proletculista trasnistreana din perioada interbelica. A fost o seara relaxanta, distractiva si amuzanta.

19 mai 2011

Recenzie de carte : Franz Kafka Jurnalul


In cazul meu se poate recunoaste foarte bine o concentrare asupra scrisului. Dupa ce mi-am dat seama ca, din punct de vedere organic, scrisul reprezinta ce mai fertila orientare a fiintei mele, totul s-a precipitat in aceasta directie, lasand fara preocupare toate aptitudinile ce vizau[...]
Placerile sexului, placerea de a manca si a bea, bucuria meditatiei filozofice si a muzicii. Mi-am  pierdut vlaga in toate aceste directii. A fost un lucru necesar, pentru ca energiile mele, in ansamblul lor, erau atat de reduse, incat numai concentratele la un loc puteau sluji, intr-o oarecare masura, scopului de a scrie. Franz Kafka Jurnal.
In Jurnalul lui Kafka isi spune  despre suparari, dragoste, relatii boala lui, de experentele lui cu viata.
Pe 16 octombrie 1921, Kafka spune suferinta:" Suferinta ca trebuie mereu sa incepi, ca ti-ai pierdut  iluziile, ca ceva anume ar fi mai mult decat un inceput, sau macar un inceput , nebunia celorlalti care habar n-au  de asta, si care, de exemplu, joaca fotbal numai ca " sa mai impinga lucrurile inainte", nebunia  ta proprie, ingropata  in tine insuti  ca intr-un cosciug, nebunia celorlalti care cred ca ce vad ei un cosciug care poate fi transportat, deschis sfaramat pe altceva.
Numai scrisul este neajutorat nu traieste in sine e gluma si e deznadejde
A scris Jurnalul 1910-1920.
Scrisoare catre tata. "16 septembrie 1922, Kafka a trait ceva foarte aproape de prabusire totala, atat de aproape de asa ceva ca noaptea aceea de acum 2 ani altceva sa-i semene n-am mai cunoscut. Totul parca sa fi ajuns la capat, si nici astazi nu mi se pare deloc sa fie altfel.
Lucrul acesta poate sa fie inteles in 2 feluri si chiar si asa trebuie inteles probabil.
In primul rand, prabusirea neputinta de a mai darui, neputinta de a mai indura viata, mai bine zis, cursul vietii.
Ceasurile nu mai merg la fel cel launtric grabeste in chip dracesc demonic, in orice caz neomenesc cel din afara schioapata mai de parte in ritmul lui  obisnuit. Si ce se mai poate intampla, decat ca cele 2 lumi atat de deferite sa se scindeze si chiar s-au scindat si se arunca una asupra alteia.
Ciocnindu-se salbatic. Ritmul acesta dereglat al trairii launtrice poate  avea diferite  cauze; cea mai vizibila e introspectia care nu-mi mai lasa nici un gand sa se linisteasca, ma impinge toate gandurile, toate ideile  tot mai inainte, pentru ca pana la urma ea insasi sa ajunga.
Un gand, o idee, pe care o alta introspectie, noua, s-o alunge iarasi mai departe.
In al doilea rand, goana asta arunca si duce cu sine totul indepartandu-l de sfera omenescului. Singuratatea care aproape intru totul mi-a fost impusa de cand mai stiu, desi in parte  a fost de mine insumi cautata dar ce era cautarea asta decat tot o constrangerea? e acum cu totul  neechivoca, si se aproprie de ultima limita."
Pentru Kafka," Casatoria  este desigur o testare celei mai decesive forme de autoeliberare si de independenta".
 " Exista  o parere potrivit careia  frica de casatorie provine  uneori  de teama ca copii iti vor plati mai tarziu ceea ce ai pacatuit tu insuti fata de parinti tai".
Aceast Jurnal a lui Kafka mi-a placut foarte mult . Sunt niste lucruri de exemplu in Scrisoarea catre Tata sunt unele lucruri care chiar ma regasesc in ele. In comparatie cu Gombrowicz, Kafka mi sa parut mult mai usoara si povesteste mult mai lejer decat celalalt care eu nu am inteles nimica din Jurnalul lui. Si Junrnalul lui Gombrowicz este interesant isi spune trairile si emotile, dar spune despre Kant de mari filosofi pe care i-a citit in viata lui.
Merita de citit Kafka.





18 mai 2011

Zilele Literaturii Romane la Chisinau


Zilele Literaturii Romane/ Editia a II-a va in perioada: 

18-20 mai 2011  

Programul Evenimentului:


Miercuri

Ora 11.00 Mai/Balti- Conferinta : Ion Vianu - 

Memoralistica vazuta de un memoralist Locul : 

Universitatea de Stat " A Russo" din orasul 

Balti. Sala de Conferinte, bloc 1, Str.Puskin nr 

38.

Ora 14.30 Lecturi&dezbateri : Ingeri si alcool

Invitati: Emil Brumaru, Ion Muresan, Arcadie Suceveanu, Maria Sleahtitchi.

Uneversitatea de Stat " A. Russo" din orasul Balti, Sala de Conferinte, bloc 1, Str. Puskin nr 38.

Moderatori : Vasile Ernu& Emilian Galaicu- Paun.


Joi

din Ora 11.00 -Lectura& Intalnire: Liceele" Gh Asachi", " I. Creanga".

Ora17.00 - Lectura& Intalnire: Emil Brumaru, Ion Muresan

Locul: Libraria din Centru, Bd Stefan cel Mare nr 126.

Ora 19.00 - Lecturi& dezbateri: Proza noua: spectacolul vietii ori spectacolul textului?

Locul : Kira's Club( Teatru "Luceafarul"), Str. Veronica Micle nr 7

Invitati: Val Botnaru, Radu Pavel Gheo, Nicolae Popa, Cristian Teodorescu

Moderator: Mircea V. Ciobanu.


Ora 21.00 - Teatru: Victor Rebengiuc - Legenda Marelui Inchizator/ Spectacolul -lectura dupa 

Fratii Karamazov de  F.M.Dostoievski Locul : Teatrul Municipal " Satiricus I. L. Caragiale", Str.

Mihai Eminescu nr 55

Vineria 20 mai/Chisinau
Ora 11.00 - Conferinta : Ion Vianu - Povesti exact asa cum s-au intamplat. Locul : Universitatea

 de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie si Filosofie, blocul central, aula 511, str. Mateevici nr 60

Ora 17 - Lectura & intalnire : Cristian Teodorescu - Medgidia, orasul de apoi( Premiul pentru

 Proza al USR 2009), Ion Vianu - Amor intellectualis (Cartea Anului 2010)

Locul: Libraria din Centru, Bd Stefan cel Mare nr 126

Ora 19.00 Lecturi& dezbateri : Profesia : autor dramatic. 4 experiente

Locul : Kira's Club( Teatru " Luceafarul"), Str. Veronica Micle nr 7

 Invitatii: Constantin Cheianu, Mihai Fusu, Bogdan Georgescu, Alina Nelega.

Moderator : Andreea Dumitru
Ora 21.00 - Spectacolul muzica : RASSM -Poezia avangardista -prolecultista trasnistreana din 

perioada interbelica , cu Mihai Fusu si Dorel Burlacu(Trigon).

Locul : Kira's Club ("Teatru Luceafarul"), Str. Veronica Micle nr 7


 Oraganizatori : ICR, Centrul National al Cartii.

Co-organizatori : ICR Chisinau. Primaria Municipiului Chisinau, Editura Cartier, Librariile 

Cartier, Revista Punkt.


 Parteneri: Teatru Municipal " Satiricus I.L. Caragiale" Facultatea de Istorie si Filosofie a 

Universitatii de stat din Moldova " A Russo" din orasul Balti, Centrul de Studiere al 

Totalitarismului, Kira's Club.

Parteneri Media: Contrafort, Radio Europa Libera, Ziarul de Garda, Jurnalul de Chisinau, 

Timpul, Unimedia.

 Coordonator proiect: Vasile Ernu



15 mai 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

Pe data de 15 mai 2011 a avut loc la Haşdeu, Atelierul "Vlad Ioviţă", au participat aceeaşi oameni. Nu au venit toţi, eram câţiva. Dumitru Crudu ne-a pus la provocare, şi data aceasta trebuia să alegem un roman  preferat şi să-l transcriem în varianta noastră.
Astfel de procedeu este folosit în rândul scriitorilor. Am citit foarte multe romane, toate sunt preferatele mele, dar vroiam ceva simplu.
Avem multe romane în plan să scriu, mă gândisem la Marele Singuratic de Marin Preda, dar mi s-a părut o idee proastă şi am renunţat să mai scriu despre acest roman.
Doar două persoane au scris şi au citit, acestea erau Natalia Graur şi Carolina Vozian. Între timp a venit Augustina Şiman, ne-a invitat la lansarea Cărţii sale, ce avea loc vineri pe 20 mai 2011, la ora 15, la Biblioteca Haşdeu.. Nu am citit cartea Augustinei, dar din spusele colegilor, nu au avut-o impresie prea bună despre carte. Voi citi şi îmi voi expune o părere despre carte.
Cartea Nataliei Graur este romanul " Pe drum" de Jack Kirouac. Prima dată am auzit acest despre acest roman, mi-am propus că îl voi citi încurând. 
Din povestirea pe care a scris-o Natalia Graur, mi s-a părut interesantă, provocatoare, cu nişte tineri plini de viaţă, spontani ce au plecat într-o  aventură făcând autostopul.
Cei prezenţi au spus o părere despre textul Nataliei, nu prea am avut chef să ma dau cu părerea în privinţa romanului.
Dumitru Crudu ne-a anunţat că miercuri, pe data 25 mai 2011, vom avea invitaţi pe cei de la Bălţi. Săptămâna aceasta nu vom face atelierul. Ne-am bucurat tare că nu vom face atelierul.
A urmat să citească Carolina Vozian din povestirea ei. Romanul Carolinei este "Zidul" de Jean Paul Sartre.
Am citit romanul, numai să mi fie ruşine că nu-mi aduc aminte prima nuvelă Zidul. Ar trebui să-l reiau, să văd despre ce este vorba în nuvelă. Povestirea pe care a făcut-o Carolina a fost interesantă şi plină de intrigă, provocări şi răsturnări de situaţie, mi-a plăcut povestirea Caroliniei.
Dumitru Crudu a insistat să ne spunem fiecare o părere despre textul Carolinei. Nu prea m-am gândit ce să spun despre textul Carolinei, şi am zis o prostie numai ca să scap mai repede şi să nu fiu întrebată. 
De fapt vroiam mai repede să se termine şedinţa şi să plecăm acasă. Povestirea Carolinei a fost bună. Fiecare dintre noi a spus părerea lui. Nina a vorbit despre textele Carolinei şi a Nataliei, vorbind încet, noi nu prea am auzit-o ce spus, rugând-o să vorbească mai tare.
La sfârşitul Atelierului, Dumitru Crudu ne-a invitat să mergem la un ceai şi la o cafea. Am mers la aceeaşi cafenea, unde mergeam deobiciei.
A fost o zi interesantă şi amuzantă în acelaşi timp. Ne-am distrat la maximum.



11 mai 2011

Junralul Atelierul Vlad Ioviţă la Balti

Joia trecuta colegii mei de la Atelierul Vlad Iovita au fost la Balti, la cenaclul lui Anatol Moraru. Dudu ne-a anuntat de vreo saptamana ca vom pleca la Balti, cine vrea. Cu parere de rau, nu am fost, dar am rugat-o pe Nina sa scrie despre desfasurarea cenaclului si sa faca poze. Cenaclul  Kontur a avut loc in cadrul facultatii de fiologie a Universitatii Alecu Russo, unde au fost ascultate si comentate textele colegiilor mei, Ecaterina, Nina,Ion, si Dumitru Crudu.
Nina Caraman a scris un scurt reportaj ce am rugat-o eu. Dar nu a scris persoanele care au participat de la Cenaclul Kontur si ce au spus fiecare despre textele invitatilor de la Chisinau.
" Dupa ce am facut o calatorie prin Balti. Ne-am adunat sa facem cenaclul, a inceput la ora 14.30. Moderatorul a fost Dumitru Crudu ne-a prezentat pe fiecare dintre noi.
Pe Nina a prezentat-o ca pe o poeta care scrie mult, acrivista si om politic. Ecaterina Bargan a mentionat ca isi publica al doilea volum anul aceasta. De Catalina a mentionat unde invata si apoi a citit proza.
De Ion a spus ca este poetul care are restanta la soferie si invata la ASE.
Dupa prezentarea scriitorilor, au citit fiecare poeziile, si-a expus  fiecare parerea asupra celor citite de noi.
Moraru si-a expus parerea generala asupra la toti. La final a zis ca:" Suntem o generatie inovatoare care am expus trairile prin poezie".
Dupa finalizarea lecturii a prozei si a poeziei a fiecarui, dupa ce si-a spus fiecare parerea despre textele citite la cenaclul. Au facut poze impreuna si am plecat intr-o cafenea unde ne-am simtit bine . Toti am ramas cu impresii bune"
Dupa ce mi-a povestit Nina cum a fost la cenaclul mi-a dat seama ca fost interesant la Balti. Mi-a parut rau ca nu am fost.

9 mai 2011

Atelierul "Vlad Ioviţă" în Parcul Dendrarium


Sâmbătă pe data 7 mai 2011, atelierul l-am făcut în Parcul Dendrarium cu 7 persoane.
Dumitru Crudu ne-a dat un exerciţiu să scriem o povestire poliţistă, să fie acţiune şi la a treia persoana.
Parcul era mare aşa că ne-am despărţit pe unde am găsit un scaun liber pent a scrie povestea dată de Dumitru Crudu, iar ciripitul păsărilor ne-a dat o energie pozitivă.
Fiecare a scris ce le-a venit în minte. La mine textul poate nu a fost chiar aşa de reuşit cum aş fi vrut să fie. Mie nu mi-a venit nici o inspiraţie de a scrie.
 Dar se poate şi mai bine. Însă această povestire nu e chiar reuşită în comparaţie cu celelalte. Ecaterina ne-a făcut poze la toată lumea în timp ce scriam textele. Ca să ne mai încălzim niţel, Dumitru ne-a pus să facem exerciţii  de încălzire şi ne-am jucat imaginar. A foarte interesant şi vesel. A meritat ieşirea în aer liber.







































































































3 mai 2011

Un moment de respiro


Lacul si parcul Herastrau din Bucuresti vara -primavara 2009


Parcul si Lacul Herastrau din Bucuresti imi aduc cele mai frumoase amintiri. Cu el ma plimbam prin parc, avem locul nostru unde stateam.  Unde ne povesteam sau ne certam uneori, dar era frumos. De acolo se vedea tot lacul si parcul. Amitiri care imi produc niste senzati si momente frumoase. Doar cu  amitirile raman,  numai intorc ce-a fost odata intre noi.

-a

Poze din toamna 2010











1 mai 2011

Recenzie de carte: Inamici Publice Memorii, Jurnale, Corespondenta, Filosofie de autori Michel Houellebecq si Bernard-Henri Levy, editura Polirom, Bucuresti 2009.

O alta carte inceputa de mine este Inamici Publice Memorii, Jurnale, Corespondenta, Filosofie de autori Michel Houellebecq si Bernard-Henri Levy, editura Polirom, Bucuresti 2009.

 Voi scrie ceva din biografia autorilor. Voi incepe cu Michel Houllebecq n.1958 in La Reunion debuteaza ca romancier in 1994, cu Extinderea domeniului luptei (Polirom 2005). Mai apar si alte volume de texte critice Interventii si romanul Particulele elementare(Polirom,2006), tradus in peste 25 de limbi si recompensat cu Prix Novembre, urmate de Platforma(2001; Polirom,2003) si Posibilitatea unei insule(2005;Polirom,2006).
Bernard-Henry Levy n.1948 in Beni Saf Algeria. este filosof si jurnalist, unul dintre initiatori directiei Nouvelle Philosophie. Printre lucrarile sale se numara Barbaria cu chip uman (1977), Ideologia franceza(1981), Aventurile libertatii(1990).
Meciul de ping-pong intelectual al secolului: lovituri razante, lovituri taiate, lovituri perfide, retrageri strategice, reverente reciproce in fata fiecarei lovituri izbutite. Un dialog cu ritm aprins, enervant, contrariant, obraznic pe alocuri, pe care nu ai cum sa nu-l urmaresti cu sufletul la gura, de la prima peagina la ultima pagina. Pariul jocului? Mai mult decat o reglare de conturi de detractorii trecuti, prezenti si viitori ai filosofului BHL si prozatorului MH, incercare de a contraria asteptarile "haitei" si de a o zadari in continuare. Placerea certa a celor, de-acum, doi aliati de a-si schimba statutul de victime publice in acela de inamici publici. Dar si, dincolo de asta, o suita de digresiuni sclipitoare, de reflexii si de provocari privind iudaismul, conditia intelectualului angajat, competitia spirituala intre Atena si Ierusalim, intre filosfia greaca si Biblie.

"Totusi, asa cum se spune, ne desparte - exceptia unui singur punct, fundamental : suntem, si unul, si altul, doi indivizi destul de demni de dispret."
                                                                 Michel  Houellebecq

"Cuvintele sunt cele care declanzseaza conceptele, iar nu conceptele cele care pun in miscare cuvintele! Ideea potrivita razbate prin sapatura, prin ochiul de senin, prin dara de lumina pe care a creat-o lucrul cuvintelor".
                                                                             Bernard-Henri Levy

Anumitor persoane  poate li s-a intamplat sa faca dragoste intr-o stare de deplina de luciditate, nu le invidiez. Mie, intr-o stare de deplina de luciditate, nu mi s-a intamplat decat sa -mi fac socotelile, sau valiza".
                                                                                   MH
"Il revad pe Aragon impingand usa barului, inalt cu o palarie cu largi, cu o capa marocana peste un costum gri de in, foarte elegant , care ii dadea , la opt  ani dupa moarte Elsei, acelasi aer de doliu nemangaiat."
                                                                                 BHL
Am finalizat cartea mi-a placut mi s-a parut foarte interesant, autori isi spun parerea despre filosofie, despre viata, istorie si politica.
 "Indeferent daca aceasta  degradare priveste o fmailie, un cuplu, o grupare sociala mai importanta sau intreaga societate, nu exista iertare, intoarcere la o a doua sansa :tot ce a fost pierdut ramane, o data pentru totdeauna pierdut" Mi-a placut aceasta fraza foarte chiar se poate referi si la societatea noastra in care traim noi.Am ajuns la o degradare la care nu exista intoarcere.
O alta fraza care mi-a placut sper ca am inteles-o bine, dar care te pune pe ganduri si daca nu am uita de noi si de amintirile noastre, si ne vom enerva pe problemele noastre ca neuronii nostri nu se vor regenera. Nu stiu sper ca am fost foarte bine inteles-o bine. " Constiinta o fantoma  in masinarie  cum o numesc anumiti teoreticeni ai neufiziologiei. O constinta desigur evolutiva (in fiecare clipa se formeaza noi conexiuni, noi concepte, noi amintiri, iar neuroni insisi, chiar daca vreme indelungata s-a crezut contrariul pot sa se regenereze in decursul vietii.