30 ianuarie 2011

O fila de ceea ce simt!!

Nu am scris de mult, ceea ce simt de fapt si ceea ce vad, sunt unele lucruri pe care le vezi cu adevarat si nu poti sa le exprimi asa cum sunt. Am fost parca intr-un labirint ingust, intunecos si umed, unde nu aveai scapare, daca nu aveai credinta si speranta,dorinta, ambitie, putere, forta si incredere in tine, ca intr-o zi vei putea iesi cu capul sus si nevatamat. Mergand asa prin tunelul ala, am simtit ca voi iesi de acolo.  Cans iesi dintr-un astfel de loc simti cu adevat o usurare,liniste si o bucurie imensa.Simti cu adevart ca ai iesit la lumina si poti vedea ca afara e soare si lumina.
In acel labirint simti, ca nu poti iesi afara, ca esti captata intr-o lume ne mai auzita, unde, lucrurile sunt intr-un haos, plina de amaraciune, nemultumire si neajunsuri, certuri si tot felul de reprosuri. Asta de fapt este lumea in care traim noi. O lume in care simti ca nu mai ai aer si  te sufoci in propria ta mizerie.
Nu vreau sa vorbesc de astfel de lume, simt ca viata mea e multa mai vie si interesant care te face sa supravietuiesti si sa lupti pentru a simti si pentru a vedea cu ocheanul oaceanul si un paradis de nedescris.
Ce simt de fapt e ca o usurare, liniste si o bucurie imensa, care ma face sa ma zbor ca o pasare spre
Asa ma simt si acuma, tot timpul ma-m caracterizat ca o pasare care zboara deasupra muntilor, apelor si a continetelor.
 O pasare care zboara la inaltimi nebanuite si  ne mai auzite de fapt, ce doreste sa simta puslul vietii si a pasiunii pe care o traieste zi de zi si noapte de noapte, ma face sa mi doresc sa explorezi lumi necunoscute si
in cautari de lucruri exciptionale
Sunt o pasare care zboara desupra oceanelor, muntilor, vailor si marilor, cu aripiele desfacute, simt cum aerul imi zburleste penele mele albe.

Cand am vazut aceasta poza parca ma-m vazut pe mine un pescarus liber zburand deasupra marii si vazand lumea de sus. Mia placut aceasta poza foarte mult.

E greu sa fii o pasare care zboara intr-o o lume in care banii si puterea este pe primul loc si nu mai conteaza frumuseatea naturii si a vietii, a iubirii si altor lucrurii cu care se hraneste sufletul omului zi de zi.Fiecare om isi are un rost in viata lui, cu care se ghideaza cu care se aseamana cu un animal si cu o pasare.
 Eu ma simt un pescarus care zboara si e liber sa faca ceea ce vrea si sa zboare unde vrea.
E frumos sa visezi cu ochii deschisi, dar asta e un simplu vis ca te inalta pe culmile fericirii si din pacate trebuie de coborat cu picioarele pe pamant. Asta e viata.. e dura doar!!

25 ianuarie 2011

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Intalnirea de duminica a atelierului a avut loc la Uniunea Scriitorilor la cafeneau Orpheus am fost noua persoane la o masa mare si am inceput atelierul cu poezia Elenei Guzun. Elena ne-a citit pe rand poezia si noi am lucrat la ea fiecare pe rand. Nina Caraman i-a fost dat de lucru sa fac cronica la blogul Vlad Iovita si sa o posteze.
 Fiecare si-a spus punctul de vedere la toate poeziile Elenei, insa eu am fost mai evaziva mai tacuta, insa de fiecare data raspunde-am ca mi-a placut sau taceam.
Dupa ce am citit poezia Elenei mai multe ori am inteles in fiecare poezie ce vrea sa spuna, dar nu am putut sa ma pronunt ce e bun sau ce e rau. A fost alti care si-au dat cu parere despre poezie. Am fost mai mult absenta decat acolo. Dar am fost.
 Am trecut la alt text al lui Cristi cu Circ cu Coaie.A fost interesant, bun, avea o motivatie, clounul era singur nu avea pe nimeni, doar cu animalele de la circ. Si ajungand la varsta pensionari la apucat panica starea de despresie ca va ramane singur si uitat de ceilalti, luand o decizie drastica de a-si taia testiculele in fata publicului si de a muri ca un artist mare si faimos clovn. Seara sa terminat cu plecarea acasa a fiecarui.
 Aafara sa lasat frig si intuneric, numai zapada alba ne lumina drumul spre casa.

Jurnalul Atelierul Vlad Ioviţă

 Sambata seara la atelier s-a inceput cu citirea poeziei Elenei Guzun, dupa lectura, Dudu ne-a anuntat ca are o invitatie la Teatru Mihai Eminescu, cu spectacolul Cantec de leagan pentru Bunici,de D.Matcovschi, in regia Alexandru Cozub, spectacolul are loc la ora 18.Asa ca ne-am imbracat si am plecat spre destinatia propriu-zisa cu pasi grabiti. Si ne invita si pe noi la spectacol.
 Pentru mine aceasta invitatie a fost o gura de aer proaspat de care aveam nevoie, ca de mult nu mai fusesem la teatru. Am fost ultima data in noiembrie la invitatia unui amic.
Afara ningea ca in povesti ca intr-o carte cu benzi desenate, ce acoperea orasul cu un strat gros de zapada si ii da dea un farmec aparte de nedescris.
Am ajuns la teatru si ne-am ocupat locurile de pe invitatie.M-am asezat pe nr 13 un numar norocos, am vrut sa-l vad asa si sa cred ca este unul norocos si sa nu il vad ghinionist, iar pentru alti acest numar este ghinionist.
Spectacolul incepe. Liniste in sala. Actorii incep sa-si joace rolurile pe care le aveau. Dupa finalizarea spectacolului ne-am retras la galbenus pentru a ne povesti impresile despre spectacol.
Impresia pe care am avut a fost un O.K. doar pentru ca mam distrat copios si am ras tinandu-ma de burta, dar daca voi vorbi sincer, a fost slab si real, putea sa fie unul puternic, bun si interesant.
Dar cum se stie spectacolul este din viata noastra, cu saracia si cu problemele sociale, economice si politice si culturale. Problemele de sat este mult mai accentuat decat la oras, o problema majora saracia, din cauza saraciei nivelul de scolarizare este scazut din cauza problemei banilor, parinti nu au un serviciu unde sa lucreze, dar se intretin din agricultura, muncind la camp pentru a supravietui de pe o zi pe alta. Barbati de la tara isi in neaca necazurile in bautura pentru a uita de problemele pe care au.
Astai viata la tara!! Cu probleme si cu frumusetele ei.
Dudu ne-a anuntat ca vom continua cu atelierul nostru duminica dupa masa

22 ianuarie 2011

Necunvintatoarele

 Poate si voi aveti animalute prin jurul vostru ce ii iubiti si aveti grija de ei, si animalul vostru va rasplateste cu iubirea si protectia lor. Asa cum necuvintatoarele fac parte din natura ca si noi, au o influenta mare in dezvoltarea si cresterea noastra ca fiinte umane rationale.
Facem parte din aceste univers si din natura.
 Animalele simt, sunt destepte, intelepte ca si oameni de aceea trebuie sa avem grija de ele si sa le iubim, pentru a fi in echilibru cu natura si sa nu distrugem nimica ce ne-a lasat Dumnezeu pe fata pamantului.
Ma doare sufletul cand vad o pisica este chinuita si pana la urma este ucisa sau un caine este fugarit si batut de propiul stapan sau calul chinuit, lovit si tinut flamand, cel mai revoltator lucru care poate face omul fata de animal.
 Dar daca ne-am pune in locul lor, pentru un minut, sa vedem ce simt ele si cum le doare oare? Oare omul nu s-ar intoarce cu fata la necuvintatoare?
 Vroiam de mult sa scriu despre animalute ca am citit nu de mult un articol intr-o revista care o citesc foarte des. Articolul acela este despre O femeie vorbeste cu animalele, sa scriu despre acest articol care ma impresionat foarte mult.
  Uneori oameni nu mai au timp sa se uite si in jurul lor pentru ca sunt preocupati de viata lor si de grijile cotidiene, dar ei cel mai mult de pierdut, in viata se intampla lucruri fumoase care ar trebui sa ne bucuram si sa invatam de la natura si in special de la animale.
Animalele din jurul nostru ne invata cate ceva ca exemplu: lectia prieteniei, a smereniei a bunatati si a intelepciunii. Suntem saraci ca sa vedem lucrurile frumoase in jurul nostru.
Pe deasupra s-a descoperit ca animalele intelegente au calitati psihologice care le depasesc pe-ale noastre.
"Un exemplu foarte bun este ca prin comportamentul animalelor, oamenii sunt interpelati de catre acestea  pentru a-ai face sa se schimbe. Ele stiu foarte multe lucruri despre care noi nu avem idee. Ele sunt capabile  sa simta producerea unor catastrofe cu mult timp inainte.
Pisicile simt lumea elfilor. De multe ori, animalele le salveaza viata oamenilor sau ii pun pe drumul cel bun.  Cand cineva traieste, de exemplu intr-o stare de stres permanent, animalele simt, pentru ca sunt hipersensibile. Ele capteaza starile noastre emotionale si ne pot incuraja. Un caine ne poate scoate din cea mai profunda tristete sau singuratate,chemandu-ne la joaca. Sufletul animalului este legat de fericire si de dragoste. Din pacate, de multe ori le facem sa sufere, ba chiar sa se imbolnaveasca. Vacile sunt un exemplu foarte bun in acest sens. Noi le taiem coarnele, in timp ce ele le folosesc pentru a capta energia din jur. Din cele mai multe ori actionam in forta fata de un animal. Animalul devine vectorul nostru." Christine-Laure Amiache, preluat din Formula As din iulie 2010 autorul Andrei Cheran.
Cand eram la facultate la un curs de al nostru un profesor ne-a spus ca persoanele care vorbesc cu animalele si plantele sunt persoane speciale, in momentul acela ma-m simtit si eu. Pentru ca si eu am un Pisoi mare si o catelusa am grija enorm de ele,le dau de mancare si le dau apa. Le iubesc enorm de mult animalele.
Tot in articolul acesta, am aflat ca si animalele au ingerul lor, ca si noi. Stiam ca si animalele au ingerul lor, dar nu stiam cum il cheama de fapt.
"Pentru a comunica cu necuvintatoarele trebuie sa ne deschidem inima. Atata timp cat suntem doar pe plan mental, nu putem sa le ascultam si nu putem sa le intelegem. In schimb, daca ne deschidem sufletul, totul este posibil. La inceput, trebuie sa il intrebam pe animal daca este de acord sa comunice cu noi. Putem sai cerem un semn. Dar pentru asta trebuie sa stim  sa ascultam, nu pe plan mental si mai ales trebuie nu sa controlam, ci sa primim.
 Toata lumea ar putea comunica cu animalul daca ar practica meditatia. Cu ochii inchisi, concentrandu-se, respirand prin stomac, concentrand-si radacinile la Terra. Nu trebuie sa ezitam sa le cerem ajutorul  ghizilor nostri. Exista un inger care se ocupa de lumea animala, pe nume Omael. Acesta este ingerul ce se ocupa de animalutele noastre de pe pamant." 
Noi insa trebuie sa avem grija de necuvintatoarele noastre de pe pamant sa traim impreuna, pentru ca lumea animala are nevoie de a fi recunoscuta drept ceea ce este, adica insotitoare a oamenilor. Acesta este un lucru fundamental. Trebuie neaparat sa devenim mai constienti de aceste alte lumi de care suntem legati.
Omul se crede superior animalelor. Inrealitate, toata lumile sunt legate vibratoriu prin dragoste. Daca nu punem dragoste in gesturile pe care le facem fata de palnte, de animale, ba chiar si de pietre, inchidem o parte din noi.
 Pot sa zic sunt deacord cu doamna psiholog despre dragoste, bunul D-zeu ne-a dat dragoste ca sa iubim si sa fim iubiti de cei din jur dar si de animalele.








17 ianuarie 2011

Arhipelag Almanah

Un alt eveniment cultural a fost anul trecut la Libraria din Centru, la ora 18 au fost prezenti mari scriitori ai RM, prezentandu-si marile capodopere prezentandu-si capodoperele ai timpului.
 Toate poezile si operele lor sau strans in Arhipelag Almanah de la literatura romana din RM la limba enegleza, germana si franceza.
 Almanahul Arhipelagul este un volum, o antologie de texte reprezentative care apare sub egida  PEN Centrului de la Chisinau filiala Asociatiei Mondiale a Scriitorilor( International PEN) cu sediul la Londra.
 Pentru prima data in RM sa apara in editie engleza si franceza si germana.
Cartea reflecta toate genurile literare: poezie, proza, eseu, analize, publicistice, pagini de dramaturgie si interviuri care iau dezbatere problemele spinoase ale afirmarii ale valoriilor rominesti- "razboiul identitar" de dupa 1989, cel care a influentat in buna masura profilul de aici, motivand aspiratia de emanciparea estetica si ideologica a tinerilor promotii de scriitori.
Cei 31 de autori, inclusiv in sumar, au virste diferite, sunt  individualitati dinstincte si de aceea nu au cum sa profeseze un discurs literar omogen: Lorina Balteanu, Eugen Lungu, Leo Butnaru, Aureliu Busuioc , Vasile Carnet, Valentina Tazlavanu, Vasile Romanciuc, Arcadie Suceveanu, Grigore Chiper, Mihai Cimpoi, Emilian Galaicu Paun, Constantin Cheianu, Tamara Caraus, Maria Shalititchi, Serafim Saka, Nicolae Negru, Andrei Burac, Valeria Grosu, Val Botnaru, Vladimir Besleaga, Nicolae Popa, Nicolae Rusu, Ion Hadarca, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Ioan Manascurta, Vasile Tarateanu, Spiridon Vangheli si Vitalie Ciobanu- incarneaza"tot atatea stiluri si formule specifice de autoafirmare in literatura.

Un proiect!!

Am fost anul trecut la un eveniment mai putin oficial, mai degraba la prezentarea proiectului a Aurelei Borzin si a lui Petru Negru, ce a avut loc in decembrie la ora 18:15 la Alianta Franceza.
Proiectul lor era despre Psihiatria de la Costiujeni,Codru. La prezentarea proiectului am venit Eu si Nina au mai venit si alti.
 Trebuia sa vizionam un film francez din 1989 cu Psihiatria din Franta, dar din pacate din motive tehnice nu a mai fost vizionat.
 Cei doi au povestit fiecare partea lor din proiect.Scopul acestui proiect avand prezentarea creativa a pacientilor. Prezentarea a fost interesanta pentru a povesti viata fiecarui si cum au ajus ei acolo si conditiile lor din spital.
Acest proiect a fost un foarte reusit pentru ca nimeni nu a vorbit despre cei care se afla in spitalele de psihiatrie si problemele lor cu care se confrunta ei. Au nevoie de sustinerea familiei si a societatii in care se afla.Dar cum societatea in care traim este o societate "parazitara"  care se gandesc numai la nevoiele personale si nu la cele din societate, ca poate ajunge fiecare in locul celuilalt bolnav mintal sau cu nevoi speciale cu care se confrunta societatea noastra.
Unde este omenia si responsabilitatea de care trebuie sa dam dovada intr-o societate, unde minciuna, coruptia, prostia, rautate si nepasarea se afla in societatea noastra.
Ar trebui sa ne intoarceam cu fata la cei care au nevoie de ajutorul nostru sa ne schimbam si sa devenim mai responabili si mai omenosi si mai buni.
Cauza acestor boli mentale sunt: familia si poate sa fie prin transmitere genetice si mediul social in care traim, politic si economic, care sa duca la psihoza, schizofrenie, paranoic.
 Aceste povesti a fiecarui pacient pe mine ma impresionat foarte tare nici nu mam gandit deloc la asa ceva si nu ma dus cu gandul ca pot sa vad asa ceva in realitate sau ascultand povestiile lor.
Pe acesta tema este mai bine sa discutam si sa comunicam si sa ajutam pe cei care au nevoie de noi oameni mai normali si pot fi despusi sa ajutam pe cei cu nevoi.
 In afara de medicamentatie au nevoie de comunicare si de inteletegere din partea celorlati.